vineri, noiembrie 10, 2017

Aspecte generale provind acțiunea în contenciosul administrativ

Art. 1 alin. (1): Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Art. 7 alin. (1): Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Conform art. 2 alin. (1) lit. j), plângerea prealabilă este cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.

   Art. 8 alin. (1): Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Art. 14 Suspendarea executării actului
  (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
  (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
  (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
  (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
  (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
  (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
  (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

  Art. 15 Solicitarea suspendării prin acţiunea principală 

  (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.



Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare

marți, noiembrie 07, 2017

Prevenirea corupției în educație


Educaţia anticorupţie reprezintă o prioritate majoră.
Există un deficit semnificativ de cunoaştere de către angajaţi şi manageri a standardelor legale de integritate (protecţia avertizorului în interes public, consilierea etică, interdicţiile post-angajare - pantouflage, gestionarea funcţiilor sensibile).

Ce este corupţia?

Cuvântul corupţie provine din latinescul corrumpere care înseamnă a rupe, a distruge.
În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.


Definiţia din dicţionare

În DEX[3], definiţia corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare.


Reglementări internaţionale

Cea mai răspândită definiţie a corupţiei aparţine Băncii Mondiale: corupţia este întrebuinţarea ilegală a resurselor publice în scopul unui câştig personal..

Într-un mod asemănător defineşte corupţia şi Asociaţia Transparency International: corupţia este folosirea abuzivă a puterii încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale.

În „Programului global împotriva corupţiei" (1999), ONU declară că „esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat",

Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru beneficiu privat.

Grupul de experţi pentru corupţie al Interpol defineşte corupţia ca fiind „îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu".

În Expunerea de motive cuprinsă în Raportul care a stat la baza adoptării de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a Rezo­luţiei 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorupţie, corupţia este definită ca utilizarea şi abuzul de putere publică în interes privat.

Grupul Multidisciplinar privind Corupţia[4] înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat provizoriu următoarea definiţie: corupţia cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru ele însele sau pentru alţii".

Ulterior, în „Convenţia civilă privind corupţia" arăta că prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avanta­jului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

În „Convenţia penală privind corupţia" se arată modalităţile de săvârşire: corupţia activă a agenţilor publici 21, corupţia pasivă a agen­ţilor publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă.

Uniunea Europeană, în Comunicarea finală  317 din 2003  a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensivă a UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de Programul Global al Naţiunilor Unite împotriva corupţiei: „abuzul de putere pentru câştig privat".


Reglementări interne

Strategia Naţională Anticorupţie pentru anii 2005-2007 defi­neşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează distri­buţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.

O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobân­direa de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate unele infracţiuni din această sferă: luarea/darea de mită,  primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă.


            Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală. 

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal) extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane:

Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice[5].

Care sunt faptele  prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu în Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal)?
       
      Luarea de mită

Art. 289-(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
  (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Darea de mită  

Art. 290- (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
  (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
  (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
  (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Traficul de influenţă

Art. 291- (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
  (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Cumpărarea de influenţă

Art. 292- (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
  (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

       Delapidarea
Art. 295- (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
  (2) Tentativa se pedepseşte.

      Abuzul în serviciu

Art. 297- (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
  (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Neglijenţa în serviciu

   Art. 298Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

   Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
Art. 299- (1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
  (2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

   Uzurparea funcţiei
   Art. 300-Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

   Conflictul de interese
  
Art. 301- (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
      (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
Art. 304- (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
  (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
  (3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.


Infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție

      Legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție. Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedepsele și  infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sunt:

 Art. 10-Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;

b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;

c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

            Art. 11-(1) Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 12-Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

 Art. 13-Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

            Art. 13¹-Infracțiunea de șantaj, prevăzuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.

 Art. 13²-Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

            Art. 17-Următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin
Legea nr. 466/2002, săvârșită în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a.

Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor  şi a riscurilor de corupţie în sistemul naţional de educaţie [1]   - Obiectiv specific 3.2            
 

  Acţiuni principale:
  1. reorganizarea Consiliului Naţional de Etică şi a Consiliului de Etică şi Management Universitar, care să monitorizeze durata soluţionării sesizărilor la comisiile de etică din universităţi şi institutele de cercetare-dezvoltare;
  2. adoptarea unui cod de etică pentru învăţământul preuniversitar care să stipuleze interdicţii clare, vizând practici de tipul meditaţiilor acordate de către profesori elevilor de la propriile clase;
  3. adoptarea la nivel naţional a unui cadru transparent, bazat pe criterii de performanţă, pentru asigurarea integrităţii concursurilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar, directori ai caselor corpului didactic şi directori ai unităţilor de învăţământ preuniversitar;
  4. introducerea unui sistem sancţionator disuasiv anti-plagiat, inclusiv prin condiţionarea acordării unor beneficii de ordin financiar de evaluarea lucrării de doctorat de către CNATDCU, precum şi dezvoltarea unui mecanism de avertizare şi detectare timpurie a comportamentelor neconforme;
  5. introducerea unor noţiuni elementare de drept, etică şi educaţie civică în programa şcolară a disciplinelor ce vizează dezvoltarea şi diversificarea competenţelor sociale şi civice;
  6. înfiinţarea de programe de pregătire universitară şi postuniversitară pe teme de etică şi integritate, organizate în facultăţi care deţin expertiză în domeniul eticii organizaţionale;
  7. monitorizarea video şi audio a concursurilor şi examenelor naţionale organizate în sistemul educaţional;
  8. constituirea centrelor de evaluare a lucrărilor de bacalaureat şi evaluarea naţională de la clasa a opta în judeţe limitrofe celor în care s-a desfăşurat examenul şi desemnarea aleatorie a judeţelor pentru care se realizează evaluarea, ulterior finalizării fiecărei probe;
  9. publicarea standardizată a informaţiilor privind veniturile, cheltuielile, achiziţiile publice, sponsorizările, precum şi activitatea academică de la nivelul unităţilor sistemului de învăţământ de stat/instituţiilor de învăţământ superior.
 

┌──────┬──────────────────────────────────────────┬──────────────────────┬───────────────┐
│Măsura│         Instituţii responsabile          │       Termen         │ Buget estimat │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────┤
│  1.  │MENCS şi universităţi şi institute de     │                      │               │
│      │cercetare-dezvoltare                      │      2016-2017       │  8.000.000 lei│
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  2.  │MENCS, inspectorate şcolare şi CCD,       │                      │               │
│      │unităţi de învăţământ preuniversitar      │      2016-2017       │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  3.  │MENCS, inspectorate şcolare şi CCD,       │                      │               │
│      │unităţi de învăţământ preuniversitar      │      2016-2018       │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  4.  │MENCS şi universităţi                     │    Activitate cu     │               │
│      │                                          │ caracter permanent   │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  5.  │MENCS şi universităţi                     │         2019         │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  6.  │MENCS în cooperare cu MJ, MP, CSM şi      │   Activitate cu      │               │
│      │universităţi                              │  caracter permanent  │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  7.  │MENCS, ISJ/ISMB, conducerea unităţilor    │ În timpul examenelor │               │
│      │de învăţământ                             │  şi concursurilor    │               │
│      │                                          │     naţionale        │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  8.  │MENCS                                     │    Activitate cu     │               │
│      │                                          │  caracter permanent  │               │
├──────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤               │
│  9.  │ MENCS, inspectorate şcolare, universităţi│Activitate cu caracter│               │
│      │                                          │permanent şi evaluare │               │
│      │                                          │     semestrială      │               │
└──────┴──────────────────────────────────────────┴──────────────────────┴───────────────┘




Bibliografie:
1.      Strategia Națională Anticorupție (SNA) 2016-2020, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2016
2.      Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015. 
3.      Ordinul  nr.  5144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţie
4.      Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009 
5.      Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
6.      Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
7.      Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticorupţie
8.      Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
9.      Legea 682/2002 privind protecţia martorului
10.  Cristian Danileț, Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic


 

 




[1] SNA
[2] Raportul de progres al Comisiei Europene din iulie 2012
[3] Academia Română, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a,
[4] Raportul expli­cativ al Convenţiei civile privind corupţia, pct. 27  
[5] Art. 308 alin.  (1)  din Noul Cod Penal
[6] Intrat  vigoare la data de 1 februarie 2014





[1] Hotărârea nr. 583 din 10 august 2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016-2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a informaţiilor de interes public

vineri, noiembrie 03, 2017

Înscrierea elevilor străini în învăţământul preuniversitar




    ART. 8
    Pot fi înscrişi în învăţământul preuniversitar din România elevii străini care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
    a) au documente care atestă cetăţenia statului respectiv;
    b) au unul dintre părinţi, tutori sau susţinători legali încadraţi în una dintre următoarele situaţii: 
  • este repatriat; 
  • are prin căsătorie domiciliul în România;
  • este posesorul unui permis de şedere în România; 
  • desfăşoară, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, activităţi pe teritoriul României; 
  • se află la studii în învăţământul universitar sau postuniversitar de stat/particular acreditat din România; 
  • este membru de familie al personalului misiunilor diplomatice străine în România;

    c) au acceptul unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat/particular acreditate/autorizate, al unei instituţii furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (Registrul ARACIP), sau al unei şcoli de pe lângă misiunile diplomatice acreditate în România, după caz;
    d) promovează testele de aptitudini organizate pentru învăţământul de artă şi sportiv, după caz.
    ART. 9
    (1) Dosarul elevului conţine următoarele documente:
    a) copii ale documentelor de identitate ale elevului şi ale părinţilor/tutorelui/susţinătorului legal (paşaportul elevului, paşaportul părinţilor, permisul de şedere al elevului, permisul de şedere al părinţilor, după caz);
    b) copie şi traducere legalizată a certificatului de naştere al elevului;
    c) copie şi traducere legalizată a hotărârii judecătoreşti privind încredinţarea copilului minor, după caz;
    d) copii şi traduceri autorizate ale situaţiilor şcolare;
    e) cerere de înscriere la studii, avizată de conducerea unităţii de învăţământ la care se va face înscrierea şi de ISJ/ISMB pe raza căruia se desfăşoară activitatea de învăţământ, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.
    (2) Dosarul cu acte de studii se depune după obţinerea avizului conducerii unităţii de învăţământ de către părinte/tutore legal la sediul ISJ/ISMB pe raza căruia se află unitatea de învăţământ solicitată.
    (3) Dosarul se transmite la Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) - Direcţia generală relaţii internaţionale şi afaceri europene (DGRIAE), de către ISJ/ISMB pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea unitatea de învăţământ pentru care are acceptul.
    ART. 10
    MEN-DGRIAE verifică existenţa în dosar a documentelor prevăzute la art. 9 şi, în cazul în care constată că dosarul nu este complet, înştiinţează ISJ/ISMB în vederea transmiterii documentelor care lipsesc.
    ART. 11
    (1) Evaluarea documentelor şcolare presupune analizarea foilor matricole din străinătate sau de la organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul ARACIP, şi identificarea claselor efectuate în străinătate sau la organizaţiile menţionate.
    (2) Recunoaşterea se realizează fără măsuri compensatorii, pentru toate clasele absolvite în străinătate sau la organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul ARACIP, cu clasele corespunzătoare sistemului de educaţie românesc.
    (3) La solicitarea părinţilor/tutorelui/susţinătorului legal, înscrierea elevului se poate realiza şi într-o clasă inferioară nivelului rezultat din actele de studii.
    (4) Recunoaşterea şi stabilirea clasei corespunzătoare în sistemul de educaţie românesc se realizează cu măsuri compensatorii, pentru elevii străini care nu deţin acte de studii pentru clasele absolvite în străinătate sau care au urmate studii la organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, dar nu sunt înscrise în Registrul ARACIP.
    ART. 12
    Înscrierea se realizează prin eliberarea aprobării de către MEN-DGRIAE, conform termenului prevăzut în reglementările legale în vigoare.
    ART. 13
    Elevii străini pot fi înscrişi peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar.
    ART. 14
    Admiterea elevilor străini - absolvenţi ai clasei a VIII-a în România - în învăţământul liceal se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal.
    ART. 15
    Înscrierea în învăţământul liceal secundar superior a elevilor străini, absolvenţi ai învăţământului secundar inferior, în România, se realizează prin eliberarea unei noi aprobări din partea MEN-DGRIAE.
    ART. 16
    Elevii străini beneficiază de:
    a) finanţarea cheltuielilor de şcolarizare pentru cursul de iniţiere de limba română, după caz, pentru învăţământul obligatoriu;
    b) finanţarea cheltuielilor de şcolarizare pe durata învăţământului obligatoriu;
    c) asistenţă medicală gratuită în caz de urgenţe medico-chirurgicale şi boli cu potenţial endemo-epidemic, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare;
    d) transport local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi transport intern auto, feroviar şi naval, în aceleaşi condiţii ca elevii români, conform prevederilor legale în vigoare.
    ART. 17
    În învăţământul liceal secundar superior, elevii străini plătesc taxe de şcolarizare, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare, în valută, a cetăţenilor care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi din cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, aprobată cu modificări prin Legea nr. 1/2010.
    ART. 18
    (1) Cetăţenii străini care au finalizat studiile liceale în alt sistem de învăţământ şi nu sunt posesori ai unei diplome de bacalaureat sau ai echivalentului acesteia pot susţine, la cerere, examenul naţional de bacalaureat, în funcţie de profilul studiilor preuniversitare absolvite, într-un centru de examen stabilit de către comisia de bacalaureat judeţeană/a municipiului Bucureşti.
    (2) Susţinerea examenului naţional de bacalaureat de către cetăţenii străini care au finalizat studiile liceale în alt sistem de învăţământ şi nu sunt posesori ai unei diplome de bacalaureat sau ai echivalentului acesteia este condiţionată de achitarea taxei de şcolarizare, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 1/2010.

Ordinul MEN   nr. 3473  din 17 martie 2017 privind aprobarea Metodologiei de primire la studii şi şcolarizare a cetăţenilor străini începând cu anul şcolar/universitar 2017 – 2018

EMITENT:     MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 233 din 5 aprilie 2017


joi, octombrie 26, 2017

Conduita morală conformă deontologiei profesionale specifică cadrelor didactice


          
Conform art. 280 din Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011, a educaţiei naţionale,  cu modificările și completările ulterioare:

  (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.

  (2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

  a) observaţie scrisă;
  b) avertisment;
  c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;
  d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;
 e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;
  f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

  Potrivit art. 5 din Ordinul nr. 3866 din 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea si atribuţiile Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si ale colegiilor de disciplină de pe lângă inspectoratele şcolare judeţene, ,,Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârsită cu vinovatie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele și dispozitiile legale ale conducătorilor ierarhici”. 

 Art. 233 din  Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a educaţiei naţionale, cu modificările și completările ulterioare,  precizează condițiile ce trebuie îndeplinite ca o persoană să fie aptă să exercite profesia de  cadru didactic: ,,Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învăţământ responsabile cu instruirea şi educaţia. Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei”.

Art. 40 alin. (3) din Ordinul MENCS nr. 5.079 din 31 august 2016 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar precizează: ,,Personalul din învăţământul preuniversitar trebuie să aibă o ţinută morală demnă, în concordanţă cu valorile pe care trebuie să le transmită copiilor/elevilor, o vestimentaţie decentă şi un comportament responsabil”.

Potrivit art. 186  din Ordinul MENCS nr. 5.079 din 31 august 2016 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, ,,Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, în momentul înscrierii antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor, în registrul unic matricol, un contract educaţional în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Modelul contractului educaţional este prezentat în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament. Acesta este particularizat la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ prin decizia consiliului de administraţie, după consultarea Consiliului de părinţi al unităţii de învăţământ”.

 Potrivit cap.  IV din Modelul contractului educaţional,  părţile au cel puţin următoarele obligaţii,  prevăzute la  pct 1, lit. j):   ,,Unitatea de învăţământ se obligă ...să desfăşoare în unitatea de învăţământ activităţi care respectă normele de moralitate şi nu pun în niciun moment în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a beneficiarilor primari ai educaţiei, respectiv a personalului unităţii de învăţământ”.

 Potrivit art. 262 alin. (1)  și (2) din Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a educaţiei naţionale, cu modificările și completările ulterioare, ,,Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde: a)activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ; b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;c) activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ: mentorat, şcoală după şcoală, învăţare pe tot parcursul vieţii. d) activităţi de dirigenţie. Activităţile concrete prevăzute la alin. (1), care corespund profilului, specializării şi aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fişa individuală a postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administraţie, se revizuieşte anual şi constituie anexă la contractul individual de muncă”.

Ca angajat, cadrul didactic are obligaţia de a asigura un serviciu  de calitate beneficiarilor, în limitele atribuţiilor stabilite prin fişa postului.

Ordinul MEN nr. 6.143 din 1 noiembrie 2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare anuală a activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar prezintă Fişa cadru a postului - cadru didactic în învăţământul preuniversitar.

La  capitolul Conduita profesională,  întâlnim:

-          Manifestarea atitudinii morale şi  civice (limbaj, ţinută, respect, comportament);  

-          Respectarea şi promovarea   deontologiei profesionale. 

Același aspect  se  prevede  în Fişa-cadru de autoevaluare/evaluare în vederea acordării calificativului anual pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar.

              La  capitolul Conduita profesională-5 puncte,  regăsim:

-          Manifestarea atitudinii morale şi  civice (limbaj, ţinută, respect, comportament)   -2 puncte

-          Respectarea şi promovarea   deontologiei profesionale  -3 puncte

De asemenea, Fişa individuală a postului  întocmită potrivit Ordinului MEN nr. 6.143 din 1 noiembrie 2011  la  Răspunderea disciplinară  prevede: ,,Neîndeplinirea sarcinilor de serviciu sau îndeplinirea lor în mod necorespunzător atrage după sine diminuarea calificativului şi/sau sancţionarea disciplinară, conform prevederilor legii.